Termenul provine din latină: “inflammare” şi înseamnă “a aprinde” sau “a da foc”.

Carnea inflamată “arde”. Procesul inflamator presupune roşeaţă şi căldură (ca atunci când te-a înţepat o insectă) sau durere (precum gât iritat sau gleznă luxată).

De fapt, inflamaţia reprezintă încercarea sistemul imunitar de a vindeca zona vizată de leziune sau infecţie.

Cu toate acestea, inflamaţia poate provoca îmbolnăvirea organismului atunci când persistă prea mult sau nu are niciun rol.

Zahărul este de pildă un factor care stimulează în mod nejustificat sistemul imunitar în următoarele situaţii:

– Hiperglicemia (un nivel prea mare de zahăr în sânge) provoacă inflamaţie în fluxul sangvin, căci zahărul în exces este toxic, dacă nu este absorbit în celule;

– Zahărul produce glicarea, adică procesul prin care se lipeşte de unele proteine, contribuind, printre altele, la degenerarea creierului şi la slaba lui funcţionare.

Relaţia dintre Alzheimer şi nivelul ridicat de glicemie este atât de puternică, încât această boală este denumită şi „diabetul de tip 3”.

Un adult are aproximativ 5 litri de sânge în corp, în care se găsesc doar 5 grame de zahăr (glucoză) – adică o linguriţă. Aceasta este cantitatea de zahăr necesară organismului să funcţioneze normal.

Ai început ziua punându-ţi în cafea 2 linguriţe de zahăr? Vei continua să mănânci dulce în cursul zilei, astfel că până seara vei consuma cel puţin 20 de linguriţe de zahăr – adică 100 grame. Într-o lună ai cel puţin 3 kilograme de zahăr consumate.

Iar dacă organismului îi sunt necesare doar 5 grame de zahăr, ce ar putea face zilnic cu 100 grame? Aceasta este o formă de stres pentru corp, care se produce zi de zi, lună de lună, an după an.

Oare cât zahăr mănâncă zilnic un copil?