Carbohidraţii (glucidele) reprezintă o sursă pentru un combustibil secundar, de urgenţă, numit glucoză.
Ce nu se spune este că ficatul poate produce până la 300g de glucoză zilnic din alte surse (adică din proteine şi grăsimi) prin procesul de gluconeogeneză, fără să apeleze la carbohidraţii din alimentaţie. Şi atunci te întrebi de ce ar fi necesar un consum mare zilnic de carbohidraţi?
Nu există noţiunea de “carbohidraţi esenţiali”, ci de “aminoacizi esenţiali” şi de “acizi graşi esenţiali”; sunt consideraţi “esenţiali” întrucât sunt indispensabili corpului, care nu îi poate produce, fiind obligat să îi procure din alimentaţie.
Utilizată abuziv această sursă de energie constituie cauza apariţiei diabetului şi a obezităţii, şi implicit a grăsimii viscerale şi ectopice, a dezechilibrelor hormonale, a inflamaţiei şi a bolilor cognitive.
