Dimineaţa: pâine cu dulceaţă/cereale cu lapte.
Gustare de ora 10: 2 felii de pâine cu nişte caşcaval şi bacon
Prânz: supă cremă (cu neuitaţii cartofi şi făină) şi crutoane, urmată de cartofi prăjiţi cu nişte cărniţă şi desert.
Gustarea de ora 15: covrigei.
Cina: paste cu “ceva în ele”
O zi plină de glucoză, urmată de foarte multe astfel de zile. Un meniu poate un pic exagerat, dar cred că se înţelege ideea. Am cunoştinţe care mănâncă paste cu pâine, aşa că nu cred că am exagerat prea tare.
Revenind, meniul de mai sus reprezintă “crima perfectă”. Victima este otrăvită lent şi sistematic câţiva ani până când va dobândi diabet. Apoi totul devine mult mai simplu: doctorii îţi prescriu consum de carbohidraţi (adică glucoză) limitat şi insulină.
Dar nu te poţi abţine să nu mănânci pâine şi prăjituri, căci ţi s-a spus că atât timp cât îţi administrezi insulina “totul este în regulă”.
Ei bine nu este în regulă, căci valurile de insulina (proprie şi cumpărată) fac ravagii prin interior: trigliceridele şi LDL-ul au niveluri foarte mari, plăci ţi se depun pe vase de sânge, inflamaţia nu mai poate fi stăpânită, grăsimea viscerală şi cea ectopică se dezvoltă continuu, etc.
Drumul către sfârşitul prematur ţi l-ai trasat sau ţi-a fost trasat şi poate fi reprezentat de pildă de o boală de inimă, care aparent nu are nicio legătură cu diabetul, respectiv cu consumul de carbohidraţi.
Şi tabloul este incomplet, căci nu am menţionat nimic despre lipsa somnului, despre stres ori despre lipsa nutrienţilor.
Carbohidraţii oferiţi seara copiilor au nefastul rol de a inhiba activitatea hormonului de creştere, fapt asociat cu osteoporoza şi riscul de fracturi.
Ai burtă? Te-ai gândit că mănânci prea multe mizerii şi că ai putea fi pre diabetic?
