A funcționat pentru ADA!

Profilul de Facebook

Mâncatul este una dintre cele mai mari plăceri ale vieţii!

Am spus-o mereu şi o voi spune în continuare. La mine este pe primul loc, în ciuda faptului că am slăbit. Şi nu, nu voi face reclamă la cine ştie ce pastile, ingrediente minune sau alte chestii care promit marea cu sarea peste noapte, voi povesti exact cum am resimţit eu.

Să începem cu începutul.

Pe „vinovat” îl cunosc încă din şcoala generală, îl ştiu cum a fost, îi ştiu evoluţia şi mai ales îi apreciez munca de acum, e fantastic ceea ce face. Declick-ul s-a întâmplat atunci când am văzut-o pe soţia lui cum arată la câteva luni după naştere. Mi-am făcut curaj, m-am hotărât să schimb ceva în viaţa mea şi… all in!

A fost ca şi cum mi-a luat cineva un val de pe ochi.

Tot ce mi-a explicat, frumos ca la şcoală, la tablă, cu desene, a fost foarte logic, despre grăsimi, despre proteine, carbohidraţi, despre cum slăbim şi cum ajutăm procesul de slăbire, de ce bărbaţii slăbesc mai repede decât femeile, despre cum trebuie să-i dăm motive corpului să consume din depozitele de grăsime, despre viaţa sănătoasă etc.

“mănânci ca un muncitor!”

M-a pus să notez timp de câteva săptămâni absolut tot ce mâncăm, plus alte detalii, am făcut analize de sânge (plus hormoni) şi apoi mi-a spus principiile după care se ghidează, principiile care au funcţionat la el şi ulterior la alţii, mi-a judecat stilul de-a mânca (doar de-aia eram acolo) şi a spălat un pic cu mine pe jos. Mi-am asumat criticile şi nu voi uita prea curând vorbele „mănânci ca un muncitor!”.

E cazul de nişte lămuriri şi anume:

  • niciodată n-am fost obeză, să mă revărs sau să mă deformez;
  • îmi plac dulciurile la nebunie, îmi place mâncarea gustoasă, sunt cea mai pofticioasa fiinţă pe care o cunosc;
  • iubeam Lipton verde şi-l beam în loc de apă;
  • nu am avut zeci de kilograme de slăbit.

Şi intrând în horă, m-am hotărât că o joc până la capăt. Ce putea să iasă rău? Să nu slăbesc cât vreau, dar să-mi schimb stilul de a mânca şi să duc o viaţă mai sănătoasă, pe când avantajele, ohoooo, nenumărate!

Pe scurt, LCHF (low carb high fat)

Ouă, grăsimi, unt, ulei de măsline, avocado, măsline, migdale, carne grasă, fructe de mare, pește gras şi o multitudine de legume, astea sunt câteva exemple din ce poţi mânca. Paradoxal, slăbeşti mâncând grăsimi!

Şi am avut ambiţie. Lucrând la corporaţie şi fiind multe zile de naştere, numai eu ştiu câte prăjituri am mângâiat cu privirea, câte prăjituri de casă am mirosit. Am bălit şi am trecut mai departe. M-am lovit de o grămadă de întrebări, nu am răspuns convingător de ce slăbesc mâncând aşa (culmea, şi fără sport!), am făcut faţă cu brio misto-urilor „hai mă, că dacă mă apuc de cura, dau jos super repede!”, „vai, dar cum să mănânci atâtea grăsimi? Te îmbolnăveşti de ficat” ş.a.m.d.

Până să-mi intre în reflex, extrem de mult timp.

Am vorbit eu cu mine în oglindă mult timp „Ada, nu ai voie dulce! Nu mai există pentru tine iaurt cu fructe, croissant cu ciocolată, Kinder Bueno, Cini Mini’s şi toate bunătăţile cu cioco!” până să-mi intre în reflex, extrem de mult timp, fără să-mi dau seama, refuzăm spunând „n-am voie” (de am disperat tot biroul şi chiar şi acum îmi mai scapă).

Am trecut prin stări de nervi, nervi la care de obicei ronţăiam ceva, nervi că mie mi-e foame şi nu am voie să mănânc tot ce-mi place şi „muşcam” din oameni. Le mulţumesc totuşi că m-au suportat, sunt un om tare nesuferit la foame şi la somn, şi dacă sunt amândouă combinate, eşti duşmanul meu pe viaţă!

Am trecut şi prin stări de nerăbdare „să treacă mai repede timpul, să văd rezultateee!”

Uşor, uşor, cu răbdare, mai vorbind singură, mai vorbind pe nenumăratele grupuri de whatsapp cu alţi „oropsiţi” ca mine şi susţinându-ne, am mai citit informaţii legate de stilul ăsta de viaţă, au mai trecut stările de pofte şi nervi şi mereu „vinovatul” a fost acolo cu vorbele potrivite, mai încurajatoare sau mai usturătoare.

Mi-am învins poftele, exerciţii de respiraţie, cu toate că vorbeam despre mâncare, o descriam atât de apetisant şi cu atâta patos, cu atâtea detalii, încât chiar şi unui om sătul i se făcea poftă să mănânce ce-i povesteam eu acolo.

Sunt sadică şi încăpăţânată, îmi place să-mi testez limitele, cu programul ăsta am vrut să-mi demonstrez că pot, să fac ceva într-adevăr bun pentru mine şi să arăt că am voinţă şi sunt perseverenţă. Am avut o perioadă dulciuri în frigider, deschideam şi le vedeam, apoi, ca un om nebun, ţipam în frigider „nu mă tentaţi” şi trânteam uşa.

„te-ai topit de tot”, „eşti prea slabă”

Şi timpul a trecut, am eliminat din alimentaţie multe, nu le prea duc dorul, am avut parte de monitorizare permanentă, în momente de cumpănă am apelat la mici trucuri, per total am ajuns unde îmi doream şi simt că se mai poate, trebuie doar să vreau. Acum am ajuns la replici „te-ai topit de tot”, „eşti prea slabă” (asta fiind mama care în facultate la un moment dat mi-a zis că-mi pune lacăt pe frigider: lol:), „mai opreşte-te, îmi plăcea mai mult de tine înainte”.

Acum, după mai bine de 7 luni, am de gând să păstrez asta ca pe un stil de viaţă, nu e greu să arăţi bine, doar să ştii cum şi ce să mănânci, să mănânci cât mai curat. Rezultatele au venit treptat, prima oară mi-am dat seama ca lumea după vreo 2-3 luni, deşi eu scădeam constant şi uniform. Mă bucur din plin de ele, sunt mai sprintenă, urc scările fără să gâfâi, arăt mai puştoaică şi parcă zâmbesc mai mult.

E un drum anevoios, dar dacă îţi ştii bine scopul, e realizabil, o spune cel mai pofticios om în viaţă. Şi o recomand oricui vrea să se reinventeze, să-şi schimbe stilul de viaţă, să dea restart la sănătate şi să-şi îmbunătăţească viaţă şi calitatea ei. Iar Vali, „vinovatul”, este aici pe tot parcursul, şi prieten, şi duşman, şi călău, şi judecător, şi susţinător, şi psiholog şi consilier. Iar programul Body Engineering este ce trebuie!

Dacă regret ceva, este că nu m-am dus mai devreme la el.

Şi Vali mai face multe, de la cursuri de nutriţie, detoxifiere, slăbit, îngrăşat, până la alimentaţie în sarcină, alăptare, diversificare, etc. Nu îi fac reclamă, nu fac niciodată complimente gratuite, tot ce am povestit este percepţia mea despre tot ce mi s-a întâmplat în ultimele luni, a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o în ultimul timp!

Ada.

Citește toate poveștile

Victor-Testimonial
Anca-Testimonial