“Am avut mereu o frustrare când era vorba de fizicul meu: fund mare, pulpe grase, dar de la abdomen în sus eram bestială, arătam ciudat.
De mică am fost foarte pofticioasă, adevărul e că nici familia mea nu făcea rabat de la cumpăratul dulciurilor. Mâncam pe furiș, uneori eram atât de obraznică încât efectiv îi luam fratelui meu bomboanele din față.
N-avea decât să plângă, nu mă interesa, important era ca eu să mă simt bine.
Pe la 17 ani am fost și eu la mare fără părinți, prima dată. Mi-era atât de rușine cu mine, comparându-mă cu alte fete, vedeam cum eram mai gelatinoasă decât orice piftie, aveam gropi pe coapse mai ceva ca un bulevard în București.
Atunci am început să mă simt cu adevărat prost și să îmi dau seama că nu sunt în regulă și trebuie să fac ceva cu mine. Aveam 65kg la 165 cm înălțime. Am început să dau banii pe electrostimulări, masaje, împachetări, mă mințeam că asta trebuie să fac, e soluția perfectă și sunt în direcția cea bună.
Degeaba mergeam eu la tratamente dacă, atât înainte de bac, cât și în sesiuni, la licență, la master, mâncam de rupeam. O tabletă de ciocolată nu rezista mai mult de 10 minute în casă.
Dar mă mințeam în continuare ca masajul sau împachetarea o să ardă totul, indiferent ce mâncam. Nu conștientizasem că sunt fraieră şi nu rezolv nimic. Am fost un copil foarte bun la învățătură, așa ca am pus mereu pe primul plan studiul, apoi restul.
În ultimul an de facultate, după îndelungi căutări pe internet și cu sfaturi din partea unei colege, am zis să devin vegetariană (mai mâncam pește când şi când).
Șase ani de zile m-a ţinut nebunia asta, 6 ani în care începusem să mă îngraș, deși cântarul arăta constant 62 kg. Mă simţeam mare, dar eram convinsă că sunt sănătoasă şi doar asta conta.
Problema cea mare era că nu mă săturam deloc. Aşa că, mai ales în perioadele stresante de la birou, m-am împrietenit cu automatul de mâncare, de unde luam câte 2-3 croissante, niște chips-uri și așa aveam vreo 6-7 mese pe zi.
Am realizat că făceam alegeri alimentare greșite, aşa că am reînceput să mănânc carne la un grătar, 1 mai 2017, când mi s-au băgat pe gât niște aripioare de pui. A fost șocant gustul, m-am strâmbat destul de urât când am gustat, dar pe urmă mi se păruse wow.
Am început să observ că nu mă mai duceam aşa des pe la automat, dar tot mâncam aiurea şi mergeam la tratamente corporale, mințindu-mă că eu reţin apă şi sigur ce e pe mine nu e grăsime, aşa că dacă mă împachetez sau merg la masaj scap eu cumva de mizeria asta de pe corpul meu.
Şi a venit vara lui 2017, ne pregăteam să plecăm în concediu. Mă uitam cu groază la mine şi la cum arătam cu costum de baie. Parcă nu mai pățisem de atâția ani să mi se frece pulpele în timp ce mergeam. Horror.
Hainele crăpau efectiv, pantalonii care îmi erau la un moment dat largi erau aşa incomozi pe mine, încât preferam să mă îmbrac numai în rochii şi fuste. Lungi, desigur, să nu se vadă pulpanele.
Ştiam că trebuie să fac ceva urgent, dar nu aveam idee ce. Întoarsă din concediu, am dat bani pentru antrenamente la distanţă – cea mai cretină idee care mi-a trecut prin minte.
Totul venea la pachet şi cu un regim grotesc, dar știam eu ca dacă îl urmez, voi reuşi. Mă frustrasem aşa rău, am plâns, aveam 62 kg şi nimic nu mergea. Am renunţat după două săptămâni.
Sfântul Facebook îmi dădea tot felul de sugestii de pagini. Body Engineering şi Revvolution by Valentin Vasile se numărau printre ele.
Mi-era silă să dau bani, mai ales că eram dezamăgită de tot ce am încercat până acum şi am şi fost secată de bani. Mă tot gândeam, ba să merg la BE, ba la VV… cu mișcarea le mai am, mai merg la sală, mai fac sport, cred că ar trebui să mă uit cu atenție la ce mănânc. Aşa că în septembrie 2017 am ajuns la BE, cu o greutate de început între 59-60 kg.
La seminarul introductiv l-am cunoscut pe Marian. Eram aşa de sceptică şi mi se părea aşa de ciudat să mă aflu acolo. Nu-l înţelegeam pe Marian, refuzam orice spunea el.
Apogeul a fost la seminarul lui Valentin. Mi se părea efectiv bullshit, sincer, cum să nu mănânc eu micul-dejun??? RUPEAM de dimineață, o grămadă, musli, iaurturi, ouă, biscuiţi, bagels.
Cum să îmi zici tu mie că grăsimea e bună când eu vreau să scap de ea? Cum să nu mai mănânc eu de 5 ori pe zi? Asta e nebunie curată! Am zis totuşi să le urmez indicațiile, iar după 3 luni alături de Vali am ajuns la 54-55 kg după ultima cântărire de azi dimineaţă, 13 noiembrie 2017.
Am primit foarte multe complimente, dar am fost numită şi “sectantă”, pentru că nu mai mănânc zahăr, cereale, alimente cu amidon, acum pâinea, pizza şi dulciurile sunt făcute în casă şi chiar nu necesită mult timp de pregătire.
Ţin minte cum îl criticam pe tata că mânca multă grăsime, iar acum ne gândim cum să împărţim şoriciul de pe porcul de la iarnă. Ca şi număr de kilograme nu sunt multe, în schimb ştiu că arăt superb şi îmi place să mă privesc în toate oglinzile şi vitrinele magazinelor, deşi aş mai dori să scap de încă vreo 2 kg, dar nu deranjează, poate sunt doar în mintea mea.
Sunt mult mai sănătoasă, mai puternică, mă odihnesc extrem de bine, am un ten neted şi imunitate crescută, ies afară doar în bluză când ceilalți sunt cu geci, aruncându-mi priviri de milă (poate-s amărâtă).
Vali nu s-a îndurat de sufletul meu inocent, aşa că m-a băgat în lada lui cu apă mega rece cu gheață aproape de 0 grade. Cine ar fi crezut că o să îmi facă plăcere?
Nu numai eu beneficiez de pe urma sfaturilor BE, ci şi prieteni, membri ai familiei, pe care i-am cooptat în această “sectă”. E senzațional să vezi că poţi să mănânci jenant de mult şi să dai jos kilogramele în plus.
E şi mai mişto când vezi că lumea se uită urât la mine când îmi comand 2 porţii de coaste de porc, ca o doamnă ce sunt, eventual mai bag şi o ciorbă mare de burtă. Şi tot beţigaş sunt.
L-am întâlnit şi pe Florin, datorită căruia am învăţat nişte ponturi minunate în fitness. Totul era atât de logic, dar cu atâţia antrenori şi antrenoraşi nu ştiai ce să mai crezi, iar ce ne-a demonstrat Florin era atât de simplu de făcut cu rezultate incredibile.
Am cunoscut o mulţime de oameni mişto, cu meserii şi talente diferite, cu poveşti diferite, oameni pe care, dacă îi voi reîntâlni într-o zi, sigur îmi va face plăcere să stăm de vorbă la o cafea, un ecler keto şi să punem la cale metode de a atrage sectanţi.
Mulţumesc Valentin, Marian, Florin, Corina şi întreaga echipă BE pentru că este cu adevărat mişto.”
Rezultatele pot fi diferite de la persoană la persoană. Nu garantăm aceleași rezultate, mai ales dacă nu respectați regulile. Însă, facem tot ce stă în puterile noastre.
