Când se consumă mulţi carbohidraţi, corpul transformă excesul de glucoză (adică de energie) în grăsime.
Lipoproteina VLDL transportă această grăsime sub formă de trigliceride la celulele de grăsime (adipocite), specializate în stocarea grăsimii.
Rolul adipocitelor este de a proteja organismul de pericolul reprezentat de grăsime (sunt un sistem de protecţie). Totalitatea adipocitelor formează ţesutul adipos, care se află subcutanat.
În cazul în care corpul nu are acces la surse de hrană, depozitele de grăsime pot fi consumate pentru a se obţine energia necesară diverselor procese. Şi totuşi, în cazul persoanelor obeze corpul nu poate accesa aceste depozite, fiind nevoit să declanşeze senzaţii de foame chiar şi în timpul somnului.
Când este însă prea multă grăsime, o parte se va depune în ficat, iar o altă parte va ajunge în jurul altor organe (grăsime viscerală), iar de acolo în interiorul acestora (grăsime ectopică).
S-a ajuns în punctul în care activitatea organelor interne este pe avarie şi sfârşitul este foarte aproape.
Aşa că mai uşor cu expresia “gras şi frumos”.
