Biscuiţii la care se referă imaginea ataşată conţin la 100 grame de produs: 80 grame de carbohidraţi (faină, zahăr), din care 48 grame de zahăr.
Deci, cam 29 grame ar fi amidon (se scad fibrele din totalul de carbo). Amidonul este transformat de ficat în glucoză, care în funcţie de nevoile corpului: fie este utilizată ca energie, fie este depozitată ca grăsime pentru a fi folosită mai târziu (adică niciodată pentru că mâncăm tot timpul).
Zahărul conţine 1/2 glucoză şi 1/2 fructoză. Ceea ce înseamnă că din 48 grame zahăr, 24 grame de glucoză vor fi: fie utilizate ca energie, fie vor fi transformate în grăsime.
Cele 24 grame de fructoză însă sunt transformate automat de ficat în grăsime.
În concluzie, având în vedere că avem o alimentaţie standard, bazată pe carbohidraţi, ficatul va transforma toată glucoza obţinută din procesarea celor 100 grame de biscuiţi în grăsime. Aşadar, din 80 grame de carbohidraţi, 77 grame vor fi transformate în grăsime (se scad 3 grame de fibre).
Zahărul în cel mai rău caz ar trebui să fie condiment şi nu aliment.
