Este necesar:
– Funcţionării membranelor celulare, fiind parte integrantă a acestora;
– Interacţionării celulelor;
– Formării acizilor biliari;
– Funcţionării creierului (1/5 din creier ca greutate este colesterol);
– Formării de sinapse, adică conexiunile dintre neuroni, care permit gândirea, învăţarea şi formarea amintirilor;
– Formării hormonilor steroizi, precum testosteron, estrogen şi cortizol;
– Formării Vitaminei D3 (persoanele care suferă de scleroza multiplă, Alzheimer ori Parkinson au niveluri foarte mici de D3).
Întrucât nu întotdeauna colesterolul din alimentaţie este o opţiune, ficatul are capacitatea de a produce colesterol.
Din 2014, în Statele Unite “colesterolul nu mai este considerat un nutrient de îngrijorare pentru supraconsum”.
Consumul de ouă înseamnă un nivel mare de colesterol, care creşte nivelul lipoproteinei HDL din corp (cea care menţine grăsimile departe de artere şi elimină orice exces de placă arterială, care poate ajuta la prevenirea bolilor de inimă).
Pacienţii cu demenȚă au cantităţi foarte mici de colesterol în creier.
Colesterolul are rol antioxidant, protejând creierul de acţiunea radicalilor liberi. Şi cu cât îmbătrânim nivelul colesterolului produs de corp scade, iar numărul radicalilor liberi creşte.
Este parte componentă a învelişului de mielină din jurul neuronului, care permite transmiterea rapidă de informaţii. Un neuron care nu poate transmite mesaje este “inutil”, fiind un semn al bolii cerebrale.
Mortalitatea cauzată de cancer şi infecţii a fost semnificativ mai scăzută în rândul celor care aveau un nivel ridicat de colesterol total.
Colesterolul este atât de important încât fiecare celulă are un depozit propriu de colesterol.
Surse alimentare de colesterol: ouă, ficat, pește, unt, fructe de mare.
