depozitează pentru uz ulterior în celulele de grăsime, numite adipocite. Ne naştem cu aceste celule specializate în păstrarea grăsimii.
Acumularea permanentă de grăsime face că adipocitele să fie incapabile să mai stocheze această energie. Şi întrucât corpul nu aruncă energia, o va stoca în zona viscerală.
Imaginează-ţi acum cât de bine îţi vor funcţiona organele interne învăluite în grăsime. Intuieşti probabil că persoanele cu burtă proeminentă au grăsime viscerală.
Şi din păcate nu se termină aici!!! Grăsimea viscerală are capacitatea să îţi pătrundă în organe, devenind astfel grăsime ectopică.
Exemplu de grăsime ectopică:
– Ficatul normal -> ficat gras -> steatoză non-alcoolică – > ciroză.
Cu o alimentaţie potrivită ficatul ajuns în stadiu de steatoză non-alcoolică se poate reface. Ciroza înseamnă însă sfârşitul.
Dacă ai 10% grăsime în pancreas, vei atrage lipo toxicitatea celulelor beta, celulele care produc insulina. Aceasta înseamnă că insulina se eliberează greu, respectiv că glucoza nu pătrunde în celule, rămânând în vasele de sânge, iar un nivel mare de glucoză după cum ştii este toxică.
Un procent de 15-20% grăsime în pancreas se traduce cu moartea celulelor beta şi instaurarea diabetului de tip 2.
Soluţia este simplă şi la îndemâna tuturor: nu mai mânca alimente care obligă ficatul să producă trigliceride.
