“La început eram sceptică în legătură cu produsele alimentare care trebuie consumate, mai ales în legătură cu cele care conţin grăsimile sănătoase. Eram sceptică şi în legătură cu sportul… Afirmaţia “fără sport” m-a făcut să fiu atentă. Era ceva total diferit de orice auzisem până acum. Până la 25 de ani, când voiam să slăbesc, mâncam numai salate şi făceam mult sport.
Dar în ianuarie, la ai mei 31 ani, am văzut că metoda mea nu mai funcţionează. Mă simţeam ca o legumă, dormeam puţin, făceam mult sport şi mă chinuiam să mănânc. Atunci am hotărât să aplic metoda lui Valentin. Nu eram foarte convinsă, însă Valentin mi-a oferit argumente logice şi ştiinţifice. În plus, ceea ce trebuia aplicat era şi foarte simplu.
Am ţinut destul de strict programul şi am observat că funcţionează. Am mâncat pe săturate şi nu am simţit foame, dorm mai bine, nu mai am iritaţii şi eczeme, nu mă mai ard la soare şi am mai puţine migrene.
Am început programul pe la jumătatea lui aprilie şi schimbările au apărut foarte rapid.
Săptămâna asta mi s-a spus că am slăbit şi am fost întrebată cât sport fac. Atunci când am răspuns că am slăbit strict prin nutriţie reacţiile au fost de neîncredere. Însă rezultatele vorbesc…
În legătură cu grăsimile bune, multe lucruri au acum sens. Îmi aduc aminte ce mâncăm când eram mică la bunici: ouă, unt, costiţă, şuncă. Mâncau şi ei la fel şi nu aveau nici colesterol ridicat nici diabet.
Sunt întrebată deseori şi mă întreb şi eu de ce m-am îngrăşat atât de mult la 25 de ani, deşi până atunci am fost slabă. Acum îmi explic. Pe la 20 de ani am început să consum cereale şi pâine şi de la 23 de ani pizza şi paste. Eu locuiam atunci în Elveţia şi era costisitor să mănânc sănătos. Acum văd de fapt cât de mari au fost costurile pentru sănătatea mea… La toate acestea s-a adăugat stresul şi la 31 de ani am ajuns de nerecunoscut…
Trebuie să spun din start că nu m-am îngrăşat pentru că am fost leneşă, ci pentru că am crezut că ceea ce mergea la 20 de ani va merge şi la 30. De multe ori făceam mult sport pe fond de oboseală şi nu adaptam alimentaţia. Consideram că mâncând alimente gen quinoa mâncam „sănătos”… În plus mai beam şi shake-uri de proteine şi mâncam batoane proteice, pline de glucoză, fructoză şi amidon. Realizez acum că acel conţinut alimentar era total inadecvat.
Este prima oară după mult timp când am încredere într-un program de nutriţie.
Am învăţat că deşi e greu să controlezi stresul, poţi controla ce pui în farfurie. NUTRIŢIA ESTE EXTREM DE IMPORTANTĂ. Ceea ce mănânc influenţează cum trăiesc. De aceea am învăţat să citesc etichetele produselor pe care le cumpăr, să studiez despre ingrediente şi să mă hrănesc adecvat.
Am învăţat că la 30 de ani nu contează doar să fii slab, ci şi în plină formă şi sănătos. Sunt multe persoane care sunt slabe pentru că mănâncă acele celebre salate şi nu se preocupă de sănătatea lor. Doare pentru că suntem slabi acum de la natură, nu înseamnă că vom fi la fel şi în 10 ani! Bolile şi inflamaţiile apar cu siguranţă în timp şi atunci este important să facem ce trebuie.
Acest program este singurul care mi-a inspirat încredere pe termen lung. Pentru că se poate transforma foarte uşor într-un lifestyle. Datorită programului Body Engineering, pot spune cu toată încrederea că parcă m-am întors la 20 de ani!”
Rezultatele pot fi diferite de la persoană la persoană. Nu garantăm aceleași rezultate, mai ales dacă nu respectați regulile. Însă, facem tot ce stă în puterile noastre.
