fbpx

facebook icon

Am 38 de ani si ma simt mai bine ca niciodata. Am fost slab dintotdeauna. Am ajuns la inaltimea pe care o am acum, inca din clasa a 8-a – 1,75m, 58kg – si am fost asa pana am terminat facultatea, in 2005. Nimic nu ma facea sa oscilez.

Mancam enorm inca din liceu, ma trezeam de foame noaptea sa mananc din nou… La gratarele in familie devoram cel putin o paine si 6 bucati la gratar (de pui, de porc, de vita, nu conta), impreuna cu o sticla de cola de 2 litri. Imi era foame intr-una: paine cu pizza, paste cu pizza, paine cu ciorba, paine cu friptura, nimic nu era suficient sa ma potoleasca.

Si imi ziceam ca pot sa mananc orice, oricand, oricat, ca am „arderile” bune. Cred ca am inceput sa fiu preocupat de „mancatul sanatos” abia cand m-am casatorit, in 2008, cand Incepusem sa observ o tendinta de „pufosenie” pe abdomen.

La 27 ani am inceput sa merg la sala mancam 3 mese principale si 2 gustari pe zi, cum trebuia, “ca la carte”. Si eram doar mare. Nu va inchipuiti ca foarte mare. Atat de mare cat poate fi un tip de 1,75m si 70 kg. Cam asta a fost greutatea maxima.

29 ani

La 30 ani, s-a nascut baiatul meu si am renuntat sa mai merg la sala, atunci voiam sa petrec tot timpul liber acasa. Deja aveam preocuparea de 5 ani ce mananc si cat mananc.

Micul dejun era al campionilor – iaurt cu cereale „bune”, bio, naturale, de ovaz. Fresh-uri si shake-uri de fructe, salate, carne slaba, paine si paste integrale, uneori nu mai mancam seara ca sa nu ma ingras.

Incepusem sa pun usor, usor kilograme, desi eram din ce in ce mai atent la ce si cat mananc. Andreea, sotia mea, a fost preocupata de mancatul sanatos mult inaintea mea. Avea o gastrita ce o supara constant, simtind nevoia sa manance des cate ceva.

In vacante, aveam grija intotdeauna sa avem la noi gustari, sa nu ni se faca foame. Sa nu care cumva sa patim ceva 🙂 (si ea a fost mereu slaba, inclusiv pe perioada sarcinii a luat in greutate doar 11 kg).

32 kg

Eram acum parinti si deja „maestri” in mancatul sanatos. Cu toate acestea, cand Lucas (baiatul nostrum) avea 2 ani avea deja probleme serioase cu constipatia.

Asa am ajuns sa il cunoastem pe Vali, prin intermediul sotiei lui, pe care Andreea o cunostea de mult.
Foarte energic si pasionat de alimentatie, Vali ne-a tot tatonat cu un curs de nutritie.

Am fost sceptici si retinuti, credeam ca le stim pe toate, ce ne trebuia sa ne spuna cineva ce si cum sa mancam? Si cumva, in ianuarie 2015 ne-am lasat convinsi si am mers la cursul de nutritie pentru copii, impreuna cu inca vreo 10 oameni.

A fost primul si singurul curs de nutritie pe care l-am platit, o investitie ce ne-a schimbat viata, iar Vali cu siguranta unul din cele mai bune lucruri care “ni s-au intamplat”.

Sa ne intelegem, sunt sceptic de felul meu. Cand am aflat ca paste, paine (paaaiiineee), zahar, lactate nu fac bine, eram debusolat.

Am plecat de la curs si am cautat cateva ore pe net sa gasesc articole care sa-mi spuna ca zaharul e bun. N-am gasit niciunul. Niciun articol. Si am stat sa ma gandesc.

Vali nu a dorit sa ne vanda nimic. Doar ne-a invatat ce alimente sunt bune si de ce. Cu explicatii stiintifice. Si descoperise asta pe corpul lui si vorbea cu pasiune. Asa ca am zis, hai sa incercam cateva luni ce zice Vali si vedem ce se intampla, ca n-avem ce sa pierdem. In realitate a fost o schimbare drastica peste weekend, pentru toti trei.

Si de atunci, am avut doar de castigat. Aveam 69kg dupa ce am plecat de la Vali de la curs, in ianuarie 2015. Tot slab eram. Scopul meu nu a fost niciodata sa slabesc, ca n-aveam de ce. Am renuntat la paine, paste, lactate, fructe, alcool.

Am inceput sa mananc 3 oua pe zi, in fiecare zi, la micul dejun. Am inceput sa iau vitamina D3 si vitamina C. Pana in luna iunie, am ajuns (mancand si nesimtind foamea o singura data) sa cantaresc 60kg.

Eram la varsta de 33 ani aproape cu greutatea pe care o aveam in liceu. Am schimbat garderoba de 2 ori. Totul imi ramasese mare. Desi nu faceam niciun sport, au inceput sa se vada „cubuletele” pe abdomenul meu de fost practicant de sala. 3 ani cat am mers la sala, un cubulet nu am vazut.

Si cat ma chinuiam. Dupa fiecare antrenament, alergam vreo 30 minute pe banda. Ieseam din sala ca de la dus. Fleasca fleasca. Si degeaba. Si acum, fara sa misc un deget, mi se vedeau muschii si venele.

33 ani – 7 luni de Body Engineering

Pentru sotia mea Andreea, intalnirea cu Vali a fost inceputul unei noi vieti. Cam intr-o luna, arsurile si simptomele gastritei au disparut ca prin minune. Nu se mai balona si nu o mai durea stomacul.

De ani de zile folosea aproape zilnic un spray bronhidilatator pentru un astm bronsic cronic „mostenit” din copilarie de la tratamente gresite. In plus, se obisnuise sa inghita antihistaminice pentru alergia la praf si la acarieni care devenise ceva normal.

Dar toate au inceput sa „paleasca” pe masura ce am invatat sa mancam corect. Inclusiv durerile menstruale au scazut in intensitate, pana la o durere tolerabila resimtita timp de 2 ore in prima zi, de la 2 zile de zacut in pat. Incet, incet, Andreea a taiat de pe lista toate problemele majore de sanatate cu care credea ca trebuie sa invete sa traiasca toata viata.

Revenind la mine, de cand ma stiu, aveam doua episoade de raceala pe an, in fiecare an. Unul primavara si unul toamna. Cu febra mare. 39, nu ma incurcam. Si stateam uneori si 2-3 zile in casa, in pat, bolind.

Si dupa intalnirea din ianuarie cu Vali, a venit toamna lui 2015. Si nimic. Si s-a facut 2016. Si nimic. Si am ajuns in 2020 si nimic. Niciun episod de febra.

Poate ca au fost cateva dati in care am simtit o mica jena in gat si mi-a curs nasul, insa ceva minor fata de ceea ce experimentasem pana atunci. La fel si pentru Andreea, care era obisnuita cu episoade de gripa si puroi la amigdale.

Pentru Lucas, a fost sfarsitul perioadei de plansete si teama din cauza constipatiei. Mersul la toaleta era anterior o tensiune pentru toti trei, el incepea sa planga (anticipand durerea care urma) iar noi il tineam de mana si incercam sa il linistim.

Pentru ca au disparut 2 alimente considerate de noi sanatoase – laptele dulce si painea (din faina integrala), au disparut ca prin minune si problemele lui.

In 2017 (la 35 ani) am participat la o intalnire cu colegii de generala, la 20 ani dupa terminarea gimnaziului. Atat fostii colegi cat si profesorii ma intrebau care e secretul.

Si le spuneam ce mananc si ce nu mananc. Si ca doar asta e secretul. Si dupa ce putin mai devreme exclamasera cat de bine arat si ca parca nu a trecut timpul peste mine, cand auzeau ce mananc, incepeau sa fie preocupati brusc de sanatatea mea.

Aoleu, da’ atatea oua… si carne… si zaharurile de unde ti le iei? Dar deja eram obisnuit sa nu mai intru in polemici pe tema asta si schimbam subiectul.

Tot prin 2017 am citit o carte scrisa de Darren Hardy – The compound effect. Si am inteles ce inseamna sa fii consecvent in decizii si in obiceiuri. Am inceput sa fac exercitii in fiecare dimineata. 20 minute in total (incalzire – stretching, abdomene, genuflexiuni, flotari – atat).

36 ani – 3 ani de Body Engineering

Usor-usor, am inceput sa renunt la micul dejun pe care il servesc doar in vacante cand mananc orice si de toate.

De la sine au venit zile cu o singura masa – seara (cand mananc oua – da, mananc oua seara, in fiecare seara. Si la fel si Lucas si Andreea). Am avut cateva episoade cu aproape 48 ore de „pauza” de la mancare, iar 24 ore de post fiind o obisnuinta saptamanala.

Asta pana am inceput sa merg la sala in iunie 2019. Tot la indemnul lui Vali. Am (re)inceput „Fier-ul”. Doar ca de data asta alimentatia mea este una corecta.

Corpul a inceput sa imi limiteze zilele de fasting, pentru ca am inceput sa resimt foamea. Mergeam de 2 ori pe saptamana, ultima data am mers la sala pe 14 martie – ca apoi s-a inchis – avan din vedere situatia cu virusul nou si izolarea.

In fiecare zi fac 20 minute de exercitii acasa. (incalzire generala, abdomene, genuflexiuni, flotari). Mai sunt 2 ani si o sa afirm cu convingere „ 40 is the new 30″.

38 ani – 5 ani de Body Engineering

WordPress Video Lightbox