Uleiul de floarea soarelui nu este doar o sursă de energie (9,3kcal/1gram), ci are şi implicaţii de natură biologică, printre altele, acumulându-se în membranele celulelor corpului.
Această acumulare trebuie corelată cu faptul că uleiul de floarea soarelui conţine grăsimi poli nesaturate, precum acidul linoleic, care este foarte sensibil la acţiunea radicalilor liberi.
Cu alte cuvinte, uleiul de floarea soarelui slăbeşte protecţia celulelor corpului în fața acţiunii radicalilor liberi.
Trecând în interiorului celulei, arătam într-o postare anterioară că acţiunea radicalilor liberi conduce la STRES OXIDATIV, situaţie în care în mitocondrii (denumite şi “uzinele de energie” ale celulelor corpului) numărul radicalilor liberi depăşeşte numărul antioxidanţilor. Este dovedit că defectuoasa funcţionare a mitocondriilor conduce la apariţia cancerului.
Prezenţa permanentă în alimentaţie a uleiului de floarea soarelui impactează negativ şi asupra activităţii OXIDULUI NITRIC, cel care sprijină dilatarea vaselor de sânge şi păstrează un nivel optim al presiunii sângelui. Aşadar, cei care suferă de ateroscleroză (îngroşarea arterelor şi apariţia cheagurilor de sânge) nu deţin suficient oxid nitric pentru aerisirea constantă a arterelor.
După cum se ştie sunt persoane şi localuri care reutilizează uleiul de floarea soarelui zile la rând pentru prăjirea cartofilor. Mori cu zile.
Cred că parţial am răspuns la întrebarea “am voie cartofi prăjiţi?”.
Trecând peste textură, gust şi aspect, interacţiunea corpului cu mâncarea se reduce la procese chimice; totul este chimie.
